vineri, 5 octombrie 2012

Povestind copiilor...



Întâlnirea dnei Else von Schuster cu elevii de la Şcoala Generală numărul 15 din cartierul istoric Fratelia a avut un efect surprinzător! 

Copii de vârste diferite s-au arătat entuziasmaţi să afle că vor face parte din proiectul “Memoria Cartierului Meu”. Dna Schuster a povestit fapte istorice, dar şi amintiri personale despre cartierul Fratelia, înşirând cuvinte despre jocurile de copii şi despre plăcerea tinerilor de a merge la cinematografe pentru a se amuza urmărind filme mute.
Curiozitatea a crescut când s-a menţionat despre cel mai vechi cartier al Timişoarei - cartierul Fratelia, care şi-a dobândit numele de la fraţii Latter, despre ţiglăriile şi cărămidăriile de pe acest teren şi despre cele 22 de vămi din oraş care foloseau banii adunaţi pentru a pava străzile Timişoarei.

Elevii au pus întrebări despre vechii locuitori, despre străzile numerotate, despre vechiul tramvai cu ataş şi 2 motoare.
Spre finalul orei speciale de istorie, li s-au mai dezvăluit detalii privind chirvaiul nemţesc şi prima rugă de sărbătorire a cartierului, primii copii născuţi aici – băiatul numit Adam şi fata numită Eva, locul de joacă de pe strada 5 şi buna înţelegere între etniile ce trăiau in Fratelia...

marți, 2 octombrie 2012

Retrospectivă asupra istoriei cartierului VI al oraşului Timişoara


             

   Terenul pe care se află azi cartierul Fratelia era, cu mai mult de 100 de ani în urmă, un teren viran, din care o mare parte aparţinea familiei Kende sau Kender (magh. cânepă). Kende poseda o cărămiderie ca şi familiile Klecker, Eichler şi fraţii Latter, după care se presupune că s-ar trage numele cartierului de astăzi: frate - Fratelia. În această aşezare nouă locuiau de la început, ca şi astăzi, români, germani şi maghiari în bună înţelegere.                   

            Kende a parcelat terenul şi a dat muncitorilor săi posibilitatea de a cumpăra la un preţ convenabil un teren pentru a-şi construi case. În curând a apărut un şir de case cu grădini de flori, fructe şi legume. A luat fiinţă prima stradă numită “Alleegasse”, mai târziu str. 12, azi str. Bujorilor, care lega noua aşezare de satul Chişoda. La început aşezarea se numea “Kende-Telep” (magh. Telep=aşezare). Pe lângă muncitorii de la cărămiderie, îşi construiau aici case şi muncitori veniţi de la sate care lucrau în fabricile din Timişoara. Anul 1904 este socotit ca anul înfiinţării comunei Chişoda-Nouă întrucât cea mai apropiată comună era Chişoda, care de acum înainte se numea Chişoda-Veche. Kende a donat teren pentru construirea unei primării, a unei şcoli, a unei biserici şi a unui cimitir. În anul 1919, Chişoda-Nouă a devenit comună cu administraţie proprie.

            În anul 1929 comuna şi-a sărbătorit a 25-a aniversare, iar în 2004 cea de-a 100-a. În anul 1930 a fost terminată construcţia bisericii romano-catolice. Până atunci slujbele se ţineau la şcoală ca şi cele pentru enoriaşii ortodocşi-români, slujbe care ulterior au fost ţinute in localul pompierilor voluntari, biserica ortodoxă fiind terminată şi sfinţită abia în anul 1985. Biserica reformată-maghiară funcţiona într-o casă de rugăciuni din str. Herculane, colţ cu str. E. Zola. În anul 2003 s-a pus piatra fundamentală pentru construirea unei biserici. În prezent, biserica este terminată.

            În vechea comună exista o formaţie de pompieri voluntari, cu sediul pe str. Herculane, fosta str. a 8-a (pe atunci străzile au fost numerotate, nu aveau nume). Tot pe această stradă se afla poşta, primăria (mai târziu şcoală maghiară, apoi grădiniţă), farmacia, locuinţa doctorului şi o moară. Pe str. 10 (Chişodei) se afla o fabrică de săpun a familiei Baranek, în str. 12 (Bujorilor) era fabrica de perii a familiei Bukowski şi întreprinderea chimică a familiei Roch.

            Cinematograful “Roxy” din str. 4 (Izlaz) şi cinematograful “Papp” din str. 10 (Chişodei) erau frecventate nu numai de localnici ci şi de orăşeni, fiindcă filmele, pe atunci mute, erau acompaniate de cea mai bună muzică din oraş, aceasta fiind complet acomodată acţiunii filmului.
            Muncitorii care lucrau în oraş mergeau pe jos la lucru. Până la primul război mondial circula un omnibus tras de cai între “Allee-Gasse şi Fröbel-Gasse”, actualmente strada Bujorilor şi strada Preyer.

            Din anul 1926 circula tramvaiul nr. 5 între piaţa Küttel şi cinematograful Papp (vis-à-vis de cele două biserici). Era o singură linie cu două macazuri – unul la pompieri şi celălalt la Arta Textilă (azi Profi). Vagoanele aveau platforme deschise, aşa că vatmanul purta iarna o manta lungă şi călduroasă. La capătul liniei trebuia făcută întotdeauna o manevră, întrucît numai primul vagon avea două motoare, unul în faţă şi unul în spate, iar remorca trebuia mutată. Pe această rută tramvaiele circulau foarte punctual şi se întâlneau la ora planificată în macazuri. 

            În anul 1952 linia s-a prelungit prin str. 3 (V. Hugo) şi Bessenyö (Fratelia B) până în “Lahovary”, azi piaţa Bălcescu. Tramvaiul 5 a devenit tramvaiul 7, iar din 1959 a fost întrodus circuitul prin str. Doja. Au apărut macazuri noi, dar s-a şi terminat cu punctualitatea, aşa că de multe ori călătorii îşi pierdeau răbdarea să aştepte şi o luau pe jos. Problema a fost rezolvată în anul 1969, când s-a terminat construcţia lieniei duble. Din 1972 tramvaiul 7 nu mai circulă pe calea Şagului, o traversează numai şi o ia înspre Freidorf , prin str. Preyer şi astfel leagă cartierul Fratelia cu cartierele Iosefin şi Elisabetin. Grupul de locuinţe, mai ales blocuri, între str Bujorilor şi calea Şagului şi-a primit numele de “Steaua” după strada cu acelaş nume. Pe calea Şagului circulă în prezent autobuzul 33.

            Din anul 1948, comuna Chişoda-Nouă a devenit Cartierul VI Fratelia al oraşului Timişoara.


Else von Schuster